Spovedania – spre vindecare sau spre osândă?! Spovedania nu este un ritual social sau religios la care creştinii apelează doar o dată pe an, şi atunci superficial. Preoţii conştiincioşi constată cu tristeţe că peste 90 la suta dintre enoriaşii lor nu ştiu să se mărturisească corect şi că mai mult se osândesc decât se curăţă de păcate. Şi această se întâmplă deoarece majoritatea creştinilor vin la biserică pentru a se spovedi doar o singură dată pe an, fără pregătire prealabilă şi pocăinţă, ci doar aşa, de formă, şi pentru ca să poată în continuare să mănânce de frupt (sic!). Ce este, de fapt, SPOVEDANIA? Conform învăţăturii Bisericii, Spovedania este cel de-al doilea Botez: prin baia lacrimilor şi a pocăinţei ni se iartă pacatele. Mărturisirea – adică curăţarea de păcate – precede Sf. Împărtăşanie. Şi e firesc, căci cum am putea noi să-L primim pe Creatorul „tuturor văzutelor şi nevăzutelor” [din Crez], pe Sfântul Sfinţilor, în stare de întinăciune sufletească şi trupească?! De câte ori să ne spovedim şi să ne împărtăşim pe an? Conform poruncilor bisericeşti, bătrânii, bolnavii şi neputincioşii – de cel puţin 4 ori pe an (în cele 4 posturi); ceilalţi – de 10-12 ori pe an sau chiar şi mai des. În Postul Mare, credincioşii fervenţi se împărtăşesc în fiecare săptămână. Iar preoţii se împărtăşesc de 50-80 de ori pe an ! Exemple de mărturisire greşită:
„Nu sunt păcătos!” Preotul: Ce păcate ai comis de la ultima spovedanie? Creştinul: N-am păcătuit cu nimic! P.: Cum adică, chiar nimic?! Dar posturile, miercurile, vinerile de peste an le-ai ţinut? C.: Nu... P.: Te rogi dimineaţa şi seara, la biserică vii regulat? C.: Nu... P.: Te-ai mâniat, te-ai certat, te-ai supărat... ? C.: Da... P.: Ai criticat (judecat), ai înjurat, te-ai îmbătat... ? C.: Da... ..... Cercetându-l preotul cu de-amanuntul, îl ajută să-şi constientizeze toate păcatele. Dar creştinul la început se considera „fără de păcat”! Sf. Ap. Ioan spune: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1,8). „Am comis toate păcatele!” Bătrânica: Sunt păcătoasă, am săvârşit toate păcatele! Preotul: Cum adică, chiar toate?! Dar la discotecă ai fost? B.: Nu... P.: Dar ai lipsit de la şcoală, ai fumat, ai privit filme indecente? B.: Nu... ..... P.: Te rog, bunicuţo, pregăteşte-te puţin, adu-ţi aminte păcatele, apoi vino şi te mărturiseşte curat! „Nu sunt eu vinovat!” Creştinul: Am păcătuit, părinte, cu multe: şi cu mânia, şi cu cearta, şi cu înjurăturile, dar nu sunt eu de vină, soţia (sau copiii, vecinii, colegii de serviciu) m-a provocat! Preotul: ?! C.: Da, m-am şi îmbătat, am jucat cărţi, însă amicii mei m-au îndemnat! .... P.: Frate dragă, când vii la spovedanie, încearcă să nu judeci şi să nu dai vina pe nimeni. Noi avem voinţă liberă şi nici un păcat nu se săvârşeşte fără accepţiunea noastră. Au fost creştini care au preferat să moară, decât să păcătuiască. Aşa că, să ne învinuim pe noi înşine, nu pe aproapele nostru! „Nu judeca şi nu vei fi judecat” (Matei 7,1) „Nu ştiu cu ce am păcătuit...” Preotul: Ce păcate ai săvârşit? Creştinul: Nu ştiu, părinte! P.: Cum aşa, nu te-ai pregătit acasă de spovedanie?! C.: Nu... P.: Mai înainte de a veni la biserică, te rogi acasă lui Dumnezeu să-ţi ajute să-ţi aduci aminte toate păcatele comise de la ultima spovedanie – le scrii pe foaie sau le memorizezi, apoi baţi metanii şi te rogi cu pocăinţă sinceră să te ierte şi să te ajute să nu mai greşeşti, să începi o viaţă nouă. ”Cunoaşte pe DUMNEZEU şi te vei cunoaşte pe tine însuţi” (Cuv. Ghelasie Gheorghe) „Am păcătuit... ca toată lumea!” Preotul: Cu ce ai greşit? Creştinul: Ştiu eu... păi, cu multe, ca toată lumea! P.: Cum adică, „ca toată lumea”? Crezi că cei din jur am comis aceleaşi păcate ca şi tine?! Sau că păcatul e firesc şi trebuie comis, iar spovedania e prezentarea palmaresului păcatelor?! C.: Nu, dar toţi oamenii păcătuiesc şi m-am gândit că... P.: Ştii ce, frate, când venim la mărturisire, nu ne uităm la stânga şi la dreapta ce fac oamenii, ci pătrundem în străfundurile conştiinţei noastre şi scoatem la iveală toată mizeria păcatelor, tot puroiul fărădelegilor, curăţindu-le prin baia lacrimilor şi a pocăinţei adevărate. „Ia seama la tine însuţi!” (Deuteronom 15, 9)
Pentru o SPOVEDANIE CORECTĂ şi cu efecte benefice pentru noi, se cuvine să respectăm următoarele condiţii: 1. cercetarea cugetului: ne amintim şi mărturisim toate păcatele făcute de la ultima spovedanie până acum; 2. căinţă şi dorinţă de îndreptare: cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă ne apropiem de Domnul în rugăciunea de acasă şi în scaunul Sfintei Spovedaniei, cu hotărârea fermă de a nu mai repeta păcatele şi de a duce o viaţă neprihănită, căci zice Hristos: „De nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13,5); 3. osândire proprie şi nu a celor din anturajul nostru, care ne-au dat prilej de păcătuire sau cu care am păcătuit împreună; 4. împlinirea canonului dat de preotul duhovnic (rugăciuni, metanii, cercetarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi etc.), care nu urmăresc pedepsirea păcătosului, ci ispăşirea păcatelor şi îndreptarea; sunt exerciţii de întărire în virtute şi îndepărtare de la păcat. Exemplu de mărturisire cu folos: Preotul: Numele? Ultima spovedanie? Creştinul: Mă numesc (N). Mărturisesc în faţa lui Dumnezeu, şi a dumitale părinte, că de la ultima spovedanie (spune aici ziua sau luna) şi până acum am păcătuit cu: mîndria, orgoliul, trufia, invidia, judecarea şi osândirea aproapelui, lenevia, mânia, cerata, înjurătura... (ş.a.m.d.) Preotul, dacă e nevoie, pune întrebări suplimentare şi îl povăţuieşte, dându-i canon de vindecare şi de îndreptare. Apoi îl anunţă dacă poate să se împărtăşească sau mai întâi să se curăţească, împlinind canonul (tratamentul duhovnicesc). Dumnezeu să ne ajute pe noi toţi să conştientizăm şi să ne apropiem cu maximă responsabilitate de această mare Sfântă Taină, de care se cutremură şi scrâşnesc din dinţi toate puterile întunericului (căci ne pierd din mâinile lor, când ni se şterg păcatele din zapisul faptelor noastre cotidiene)! Preot Vasile Negru
|
Ziarul nostru
Magazine bisericesti
