Valabilitatea religiei ca obiect de studiu în şcoli

Condiţia sacrului a fost, este şi va fi una primordială în desfăşurarea firească a vieţii omeneşti pe pământ. Această condiţie vizează construirea şi păstrarea valorilor spirituale omeneşti care, la rândul lor, sunt calităţi definitorii ale caracterului uman. Condiţia sacrului la om apare odată cu apariţia omului însuşi, care realizează existenţa unei puteri măreţe, magnifice, mai mari şi mai multă decât închipuirea. Această condiţie se întruchipează în credinţă.
Credinţa este apogeul complexului de valori general-umane şi este puternic alimentată de factori atât de rang social, cât şi individual. Educaţia, erudiţia, cunoaşterea, încrederea, dragostea sunt virtuţile pe care le posedă orice copil. Oricine care dispune de aceste virtuţi este un om capabil de a crede, deci copilul este fiinţa cu inima deschisă spre credinţă. Credinţa este stabilită şi undeva influenţată de religie. Or, o credinţă comună întocmeşte o religie.
O elevă a clasei a 12-a dintr-o instituţie preuniversitară din capitală crede că anume asta ar trebui să înveţe elevii în primul rând - ce este credinţa, confesiunea şi religia. Ea crede că o lecţie de religie pe săptămână este mai mult decât binevenită pentru tineri, fiind convinsă că în lista de priorităţi a tinerilor religia ocupă un loc de la coadă. „Cred că aceste ore ar trebui predate de persoane înţelegătoare, care pot stabili legături de încredere cu tânăra generaţie, fără a intimida sau prigoni tinerii. Mai mult, sunt de părere că lecţiile de religie ar trebui să fie obligatorii, pentru ca elevii să se simtă responsabili faţă de acest obiect. Din aceeaşi cauză, ar trebui şi să se aprecieze cunoştinţele cu note. Numai aşa elevii vor veni la aceste lecţii şi vor fi interesaţi de subiectele predate. Ar fi bine să se predea învăţămintele Bibliei şi ca profesorul să ajute elevii să tălmăcească Biblia, deoarece este o carte dificilă şi nu poate fi înţeleasă fără călăuzire. De asemenea, mi-ar plăcea ca lecţiile de religie să ne înveţe sărbătorile creştine, calendarul ortodox, despre posturi şi împărtăşanie, curiozităţi despre ortodoxie, care ar cointeresa elevii."
Copiii sunt viitorul unei ţări. În popor există expresia „Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi" şi această expresie reflectă un adevăr mereu actual. Din această cauză, un stat trebuie să aibă grijă de copii şi tineri, de dezvoltarea lor normală din toate punctele de vedere. Or, anume copiii şi tinerii sunt poporul de mâine şi forţa ţării. „Tinerii trebuie atraşi la Biserică - este de părere Marina Sărbuşteanu, părinte a doi elevi şi educatoare la o grădiniţă din sectorul Ciocana al capitalei, - Biserica este un loc de reculegere, un spaţiu care oferă plăcere sufletească. Religia ar trebui introdusă în şcoli, desigur, însă nu ca obiect obligatoriu: elevii au şi aşa un program plin şi complicat. Astfel, cred că obiectul de studiu al religiei ar trebui să fie o oră de suflet, o lecţie de educaţie moral-spirituală. Nu sunt de acord cu aplicarea unui sistem de notare a cunoştinţelor, aşa cum notele iscă invidie şi concurenţă între elevi. De asemenea, cred că cel mai nimerit pentru predarea orelor de religie ar fi un preot, un diacon sau un profesor cu studii teologice. El ar trebui să fie o persoană înţelegătoare, care să atragă elevii, să le menţină interesul şi să încurajeze formarea unei conştiinţe creştine sănătoase."
Religia ortodoxă este religia împărtăşită de majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Mai mult decât atât, Ortodoxia nu este doar o confesiune care o găseşti la biserică. În Republica Moldova ea este vie la orice răscruce de drumuri, la orice cină de familie, în orice casă, în fiecare zi, deoarece Ortodoxia a devenit un mod de viaţă al oamenilor încă din timpuri străvechi. Astfel, tradiţiile, limbajul oral, moştenirile folclorice şi întreaga cultură identitară a poporului nostru au fost menţinute, asimilate şi promovate de Ortodoxia care trăieşte în fiecare casă.
Această religie s-a înrădăcinat adânc atât în valorile culturale ale naţiunii, cât şi în caracterele individuale, practic în viaţa de zi cu zi, biserica fiind locul de adunare şi iluminare a societăţii, devenind automat un factor de culturalizare. Un profesor de istorie de la un liceu din capitală este de părere că anume acest rol al religiei în dezvoltarea societăţii trebuie elucidat elevilor. „Sunt absolut de acord cu ideea implementării religiei ca obiect de studiu în şcoli. Religia a fost predată în toate şcolile Evului Mediu, şi a fost considerată obiect extrem de important în formarea învăţaţilor până în perioada modernă. Teologia era un obiect de rând cu ştiinţele naturii, cu fizica, cu literatura, cu matematica şi filozofia, toate fiind foarte admirate pe parcursul istoriei. Or, cei care ştiau matematică, literatură şi teologie erau văzuţi ca savanţi, deci oameni de o cultură extraordinară. De ce nu ar fi aşa şi elevii din Republica Moldova?... Cred că e nimerit ca orele de religie în şcoală să fie predate de profesori cu studii teologice, care ar fi, în acelaşi timp, nişte persoane erudite şi pregătite la nivel didactic. Orele de religie ar trebui impuse ca ore de cultură, la fel cum sunt orele de literatură universală sau de istorie, pentru a nu leza drepturile elevilor de alte confesiuni. Nimănui nu-i strică cunoaşterea Bibliei, chiar dacă are o altă confesiune. La fel cum copiii din felurite minorităţi etnice ale unei ţări trebuie să înveţe limba de stat, aşa şi elevilor ce împărtăşesc alte confesiuni nu le strică o oră de cultură generală. Nu cred că orele de religie necesită un sistem de notare, fiind mult mai potrivită aprecierea cu termenii admis/neadmis. Orele de religie vor înfăţişa, în sine, ore de cunoaştere istorică, culturală, identitar-naţională şi de formare spirituală. Or, acestea sunt valorile necesare tineretului nostru."
Putem lesne conchide, în urma părerilor reprezentative de mai sus, că atât elevii, profesorii, cât şi părinţii sunt pregătiţi şi chiar deschişi spre decizia implementării religiei ca obiect de studiu în şcoli. Părerile lor variate asupra aplicării în practică a acestei decizii reprezintă interesul, luarea-aminte şi preocuparea oamenilor cu privire la importanţa religiei în dezvoltarea continuă a societăţii.