Părintele Protosinghel Firmilian Paloşan: „Religia este o formă a conştiinţei sociale care prin teorii şi practici specifice reprezintă un temei al celor mai profunde reflecţii umane”

- Părinte, în ce măsură mass media din România, promovează valorile moral-spirituale?
- Consider că instituţiile mediatice sunt cele care promovează cel mai mult valorile moral-spirituale. La ora actuală în România atest că activează mai mulţi jurnalişti, atît în presa scrisă cît şi în audiovizual, ce fac cunoscute prin materialele lor specificul ortodoxismului. Din punctul meu de vedere publicaţia cu cele mai multe materiale la această categorie este „Gardianul". Este evident faptul că mass-media, pentru a face faţă „provocărilor" are nevoie de jurnalişti competenţi. Dacă constatăm uneori că tematica religioasă lipseşte cu desăvîrşire din paginele publicaţiilor laice, atunci vina trebuie să o căutăm atît în rîndul ziariştilor cît şi cel al teologilor. Valorile moral-spirituale nu pot fi promovate prin cîteva ştiri ocazionale, într-o societate cum este cea din România este nevoie de ample materiale ce fac parte atît din categoria celor analitice cît şi celor publicistico-literare.

- Cine ar trebui să semneze aceste materiale?
- Persoanele care au studii atît în domeniul jurnalismului cît şi cel al teologiei. Jurnalismul religios este dator să promoveze valorile creştine pe înţelesul fiecărui enoriaş. Dacă presa laică specializată îşi are specificul său şi respectiv un limbaj unanim acceptat de cei care activează în domeniu, similară este starea de lucruri şi în ceea ce priveşte presa religioasă. Aici gazetarii prin esenţă nu pot utiliza un limbaj prea sofisticat...

- Care este starea presei religioase din România?

- Odată cu trecerea timpului se atestă şi o îmbunătăţire semnificativă a acestui gen de presă. Instituţii mediatice proprii există aproape în fiecare eparhie. Cu părere de rău uneori în colegiile redacţionale ale acestor ziare religiose, activează doar preoţii, iar tirajul constituie numai cîteva sute de exemplare.

- Există o periodicitate bine determinată a acestor publicaţii?

- Da. Aceste publicaţii sunt de regulă săptămînale iar uneori bilunare sau chiar lunare. Este evident faptul că în paginile lor este prezentată de obicei viaţa mănăstirii, parohiei, episcopiei, dar şi învăţături din vieţile sfinţilor.

- Ce ar trebui să întreprindă jurnaliştii pentru a ieşi din criza moral-spirituală contemporană?

- Consider că ar trebui să fie abordat frecvent tematica religioasă. Dacă pentru radio şi TV este caracteristică efemeritatea mesajului, atunci presa scrisă cîştigă cote considerabile la acest capitol. Responsabilitatea socială trebuie să îl facă pe redactor să nu ignore ştirile religioase.

- Putem vorbi de o interdependenţă dintre mass-media şi biserică?

- Putem. Întotdeauna biserica a fost aproape de credincioşi. Mass-media este unul din elementele primordiale din societatea noastră, de aceea consider că biserica ar trebui să colaboreze mult mai fructuos cu ea. Învăţături creştine pot fi transmise destul de eficient prin intermediul tuturor mijloacelor de informare în masă.

- De ce jurnaliştii laici caută senzaţionalul în biserică?

- Pentru că asta înseamnă o audienţă mai mare! Însă uneori acest lucru se realizează pentru că aşa este politica editorială a publicaţiei. Nu consider că mass-media ar trebui să facă publice doar cazurile ieşite din comun. Misiunea acesteia este de a informa obiectiv şi prompt despre orice eveniment, indiferent de natura lui.

- Care sunt avantajele şi dezvantajele jurnalismulului on-line?

- Din punctul meu de vedere sunt doar avantaje. Nu consier că este nociv atîta timp cît avem posibilitatea de a alege. Jurnalismul on-line cîştigă prin operativitatea sa, dar în schimb are mai puţini „consumatori" de informaţie.

- Care sunt căile prin intermediul cărora mai pot fi promovate valorile moral-spirituale?

- Eu consider că prin activităţi sociale. Cu părere de rău biserica face destul de puţin la acest capitol. Cred că e şi de datoria preotului de aşi aduce aportul în soluţionarea acestei probleme. Impactul cu societatea şi cu problemele ei poate să-l ajute şi pe preot de a se reorienta... Nu este neapărat cazul să meargă din casă în casă, cu toate că ar fi un lucru ideal, el trebuie să poată discuta cu toţi enoriaşii.

- Ce comportă în sine religia?

- Religia este o formă a conştiinţei sociale care prin teorii şi practici specifice reprezintă un temei al celor mai profunde reflecţii umane, expresia năzuinţei permanente a omului de a cunoaşte de a se îndoi de ceea ce cunoaşte, de a depăşi existenţa concretă pentru a pătrunde într-o lume ce se află dincolo de aspectele obiective. Omul ca fiinţă multidimensională se raportează la existenţă nu numai prin raţiune şi pragmatism ci şi prin simţire şi trăire contemplativă, pendulând neîncetat între existenţa „profană" şi existenţa „sacră", ceea ce face ca experienţa religioasă să fie considerată ca fiind cosubstanţială fiinţei umane. Religia presupune o latură intelectuală, concretizată în dogma sau concepţia religioasă; un component afectiv ipostaziat în trăirile de respect şi evlavie; o dimensiune activ - participativă. În conformitate cu acestea se conturează principalele obiective ale educaţiei religioase.

- Cum poate fi definită noţiunea de educaţie religioasă?

- Sensul informativ al educaţiei religioase priveşte asimilarea unei culturi religioase care include un set de cunoştinţe specifice cu caracter teologic, dogmatic, liturgic, concepte şi idei privind istoria diverselor credinţe şi religii ale umanităţii şi impactul lor asupra culturii naţionale şi universale. Prin aceasta educaţia religioasă se constituie într-o componentă a educaţiei pentru valori, a educaţiei integrale, fiind strâns legată de educaţia intelectuală, estetică, morală şi civică şi asigurând continuitatea spirituală la nivel social şi individual. La clasele primare şi gimnaziale, sarcinile de natură informativă ale educaţiei religioase se pot realiza prin intermediul povestirilor religioase, prin dezvăluirea conţinuturilor morale cuprinse în secvenţele biblice sau alte cărţi sfinte, prin intuirea unor imagini cu conţinut şi mesaj religios. La nivel liceal se va pune accentul pe însuşirea unei culturi religioase, pe studiul istoriei religiilor în ideea stimulării unor reflecţii, meditaţii filosofice profunde. În ambele cazuri demersul educaţiei va fi completat prin acţiuni variate întreprinse mai ales în cadrul bisericii.

- Care sunt aşteptările în urma realizării acestei educaţii religioase?

- Trebuie să facem o delimitare între educaţia spirituală şi cea religioasă. Nu trebuie să confundăm aceste două discipline diferite. Educaţia spirituală se referă în special la aspectul axiologic iar cea religioasă la relaţia omului cu Divinitatea. Sensul formativ al educaţiei religioase constă în implicarea tuturor capacităţilor intelectuale în descifrarea şi trăirea sensurilor adânci ale existenţei prin interiorizarea normelor religioase, prin valorificarea substratului moral intrinsec al valorilor religioase şi prin traducerea în fapt a acestora. Privită din perspectiva rolului formativ, educaţia religioasă trebuie să promoveze consecvent vibraţia interioară şi trăiri afective profunde, să stimuleze şi să întreţină vie sensibilitatea şi imaginaţia, să se finalizeze într-o serie de comportamente ale copilului în relaţiile cu propriul eu, cu semenii şi cu transcendenţa. Ea trebuie să valorifice cele mai nobile sentimente ale omului, să mobilizeze şi să orienteze comportamentul, conjugându-se cu etica, morala. Acţionând în spiritul acestor idei, aderarea individului la o anumită religie va fi expresia cea mai profundă a libertăţii interioare, nu a hazardului, a coerciţiei sau prozelitismului. Educaţia religioasă trebuie să plece de la principiul respectării valorilor fundamentale ale umanităţi; respectarea drepturilor omului, cultivarea toleranţei, libertatea de conştiinţă şi religioasă, dreptul de a crede sau nu, dreptul de a adera sau nu la o credinţă religioasă.

- Cum trebuie să fie efectuată această educaţie ca să atingă efectul scontat?

- Educaţia nu este şi nu poate fi deplină, dacă nu asigură armonia între cuplul suflet-spirit şi cuplul viaţă-corp, conferind o formaţie spiritual-religioasă personalităţii umane în devenire. Conştiinţa religioasă se situează la baza întregii dezvoltări spirituale, răspunzând necesităţii de împlinire a fiinţei umane. Educaţia religioasă pregăteşte omul pentru o percepţie autocuprinzătoare a realităţii, mult mai adâncă şi semnificativă. Ea are menirea de a stimula conştiinţa în vederea elaborării unei viziuni personalizate asupra existenţei şi construirii unui sens existenţial propriu. Educaţia religioasă vizează, în egală măsură, sarcini informative şi sarcini formative. Un savant englez, antropologul John Eising, a studiat în profunzime peste 80 de civilizaţii. În esenţa lor, aceste civilizaţii erau religioase. Ele se dezvoltau atîta timp cît era statornică credinţa lor, atunci cînd dispărea credinţa se distrugea şi civilizaţia respectivă. Acest lucru este foarte important. Noi trebuie să înţelegem că religiozitatea nu trebuie să fie ceva conjunctural, ci esenţa relaţiilor din familie şi societate.
- Cum se educă în familie valorile moral-spirituale?
- Problemele societăţii (narcomania, homosexualitatea etc.) generează probleme noi familiei actuale. Din acest motiv trebuie să consolidăm familia, locul în care omul îşi pune bazele propriei personalităţi. În acest sens, familia trebuie readusă la valorile spirituale. Rolul religiei în familie trebuie să fie primordial, ar trebui să stea la baza ei. Educaţia în familie îmbracă diferite forme, dar cu adevărat cea mai importantă este cea legată de cultură şi valori. Valorile tradiţionale ale neamului nostru sunt cele creştine. Aceste valori s-au reflectat în cultura poporului nostru. Cele mai importante evenimente din familie aveau un caracter religios, fiind legate de sărbătorile de Crăciun, Paşte, hramul satului, botez, înmormîntare etc.

- Care este aportul şcolii în procesul de educaţie religioasă?

- Unul enorm! Vorbind despre educaţie nu putem ocoli rolul pe care îl are şcoala. Este ştiut faptul că valorile spirituale tradiţionale ale neamului nostru au lipsit din educaţie o perioadă îndelungată de timp. De aceea spiritualizarea disciplinelor, adică educarea prin valori şi pentru valori este o necesitate a timpului. Ele trebuie promovate la toate disciplinele, la matematică, chimie, literatură etc.

- Ce presupun în esenţă valorile morale?

- Valorile morale reflectă cerinţele şi exigenţele generale ce se impun comportamentului moral în lumina prescripţiilor idealului moral, având o arie de aplicabilitate practic infinită. Normele, regulile morale sunt, de asemenea, cerinţe morale elaborate de societate sau o comunitate mai restrânsă, care conturează prototipuri de comportare morală pentru anumite situaţii concrete (activitate şcolară, profesională, viaţă de familie).

- Care este aria de aplicativitate a acestor valori în societatea contemporană?

- Exprimând exigenţele unor valori morale, ele au o arie de aplicabilitate mai restrânsă decât acestea şi îmbracă forma unor permisiuni, obligaţiuni, interdicţii care conduc la anumite modele de acţiune. Omul se confruntă cu cîteva „lumi": cea a existenţei, cea a cunoaşterii şi cea a valorilor. Un rol deosebit ocupă lumea valorilor în formarea personalităţii. Aceste valori trebuie să fie orientate culturologic, iar etica şi valorile morale trebuie să prevaleze.

- Cît de necesară este educaţia religioasă pentru copii?

- În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, adevărul prim şi ultim al existenţei, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi.

- Ce oportunităţi oferă religia tinerilor?

- Religia a avut, întotdeauna, în cadrul sistemului public de învăţământ, un rol important în procesul de formare a competenţelor şi atitudinilor moral-sociale. Aşa cum Geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a pămîntului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar Istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, Religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi popoare. Prin urmare, studiul Religiei, nu poate lipsi din curriculum sau din programul şcolii româneşti, tocmai pentru că studiul Religiei corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra bogăţia şi identitatea spirituală şi de a transmite valori permanente tinerei generaţii.

- Astăzi tînăra generaţia mai frecventează biserica?

- Mai sunt şi unii tineri care doresc apropierea de Dumnezeu. Tinerii care în familie au avut o educaţie religioasă vin la biserică. Ponderea celor tineri într-o biserică este în anumite locuri mai mare sau mai mică, în funcţie şi de aportul preotului...

- Profesorul şi preotul mai sunt cei doi piloni ai satului, precum spunea Liviu Rebreanu?

- Da! Întotdeauna ei au fost în fruntea satului. Consider că anume ei sunt cei care ţin vie flacăra credinţei! De aceea trebuie să ne închinăm în faţa lor! Istoria ne-a arătat că poporul român prin credinţă a reuşit să depăşească toate ispitele care s-au abătut asupra lui şi prin faptul că au fost uniţi au reuşit să dăinuie peste veacuri. Eu cred că rezolvarea tuturor problemelor este credinţa...

Interviu realizat de Vlad Madan