Slujbă arhierească la Mănăstirea Veveriţa

După frumoasa slujbă în timpul căreia a fost o atmosferă de deosebită sobrietate şi pioşenie, Vlădica Vladimir a ţinut în faţa adunării bincredincioase un cuvânt de învăţătură în care a subliniat frumuseţea şi ordinea din acest aşezământ monahal datorat, în primul rând, înţelepciunii părintelui stareţ şi bunei organizări a obştii.
Înalt Prea Sfinţia Sa nu a uitat să felicite ş creştinii prezenţi că au posibilitatea să vină la o astfel de mănăstire pentru a-şi regăsi liniştea şi împăcarea sufletească prin rugăciune şi pocăinţă. Întâistătătorul i-a îndemnat pe toţi să nu uite de cele sfinte şi să nu se lase duşi de valurile lumii acesteia, ci să rămână statornici în credinţă cu nădejdea mântuirii.

Mănăstirea Veveriţa este o aşezare monastică recentă, situată la marginea satului cu acelaşi nume.

Din datele disponibile putem spune ca mănăstirea a fost întemeiată pe la 1922-1924, având o gospodărie mare şi o biserică frumoasă, hramul căreia nu se cunoaşte.

Pe timpul sovieticilor, în 1948, Mănăstirea Veveriţa a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă. Unii călugări au fost întemniţaţi, ceilalţi s-au refugiat, şi doar doi călugări, Tarasie şi Antonie, care locuiau în satul Veveriţa, care nu au acceptat să plece, au fost ucişi de comunişti după 1960.

Clădirile mănăstirii au fost distruse de reprezentanţii gospodăriei agricole din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai târziu a fost prefăcuta în grajd. În 1985 biserica a fost incendiată.

Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1993. În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundaţia bisericii de iarnă cu hramul „Maica Domnului tuturor scârbiţilor", stăreţiei şi chiliilor pentru monahi.

Aceste construcţii au un plan deosebit: aripa dreaptă, unde se afla biserica de iarnă, este realizată în stil rusesc, iar cea stângă în stil gotic. Deasupra tindei, care împarte clădirea în două, se înalţă o clopotniţă în stil gotic, măsurând 35 m. Forma interioară a bisericii de iarnă este dreptunghiulară, fără delimitări între pronaos şi naos. Altarul este despărţit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar pereţii sunt împodobiţi cu diferite icoane. Pe acoperiş, deasupra naosului, se înalţă trei turle.

_________________________________________________________________